pardona

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză pardonner.

Pronunție

  • AFI: /par.do'na/


Verb


Conjugarea verbului
pardona
Infinitiv a pardona
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
pardonez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să pardoneze
Participiu pardonat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (înv.) a scuti de o pedeapsă sau de o obligație; a grația; a ierta, a scuza.


Traduceri

Referințe