particulier

Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme: Dezvoltare în alte limbi

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză medie particulier, care provine din franceză veche particulier < latină particularis („particular”).

Înrudit cu catalană particular, italiană particolare, portugheză particular, română particular și spaniolă particular.

Pronunție

• AFI: /paʁ.ti.ky.lje/
•  Audio^fișier

Adjectiv

Declinarea adjectivului particulier
	Singular	Plural
Masculin	particulier	particuliers
Feminin	particulière	particulières

1. particular

   La volonté générale doit l'emporter sur les volontés particulières.

2. propriu

   Il a une habitation particulière.

3. distinct, ciudat

   Je vais vous apprendre une aventure très particulière.

   Un esprit particulier.

Sinonime

• 2: propre

Cuvinte derivate

• particulièrement

Cuvinte apropiate

• particule

Locuțiuni

locuțiuni

aspect particulier cabinet particulier carte particulière cas particulier cours particulier

embranchement particulier en particulier hôtel particulier leçon particulière

Substantiv

particulier m., particuliers pl.

1. particular

   On ne doit pas préférer l'intérêt d'un particulier à l'intérêt de toute une nation.

2. (înv.) quidam

Sinonime

• 1: individu, personne
• 2: quidam

Antonime

• 1: entreprise

Cuvinte derivate

• particulière

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire