patenta

română

Din franceză patenter, germană patentieren.

Conjugarea verbului patenta
Infinitiv	a patenta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	patentez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să patenteze
Participiu	patentat
Conjugare	I

(v.tranz.) a acorda (cuiva) o patentă; a breveta o invenție.
(v.tranz.) (înv.) a supune pe cineva la plata unei patente.
(v.tranz.) (tehn.) a aplica unei sârme de oțel un tratament termic pentru a-i asigura o rezistență mai mare.