patenta

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză patenter, germană patentieren.

Pronunție

  • AFI: /pa.ten'ta/


Verb


Conjugarea verbului
patenta
Infinitiv a patenta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
patentez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să patenteze
Participiu patentat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a acorda (cuiva) o patentă; a breveta o invenție.
  2. (v.tranz.) (înv.) a supune pe cineva la plata unei patente.
  3. (v.tranz.) (tehn.) a aplica unei sârme de oțel un tratament termic pentru a-i asigura o rezistență mai mare.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe