patriță

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din germană Patrize.

Pronunție

  • AFI: /pa'tri.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
patriță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ patriță patrițe
Articulat patrița patrițele
Genitiv-Dativ patriței patrițelor
Vocativ patriță patrițelor
  1. (tipogr.) piesă componentă, de obicei mobilă, cu care se presează materialul într-o matriță și al cărei relief constituie negativul obiectului matrițat.
  2. piesă a mașinii tipografice pe care se gravează în relief o literă sau un semn tipografic și cu ajutorul căreia se obține matrița necesară la turnatul literelor și al semnelor tipografice.


Traduceri

Anagrame

Referințe