pendula

română

Conjugarea verbului pendula
Infinitiv	a pendula
Indicativ prezent pers. 1 sg.	pendulez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să penduleze
Participiu	pendulat
Conjugare	I

(v.intranz.) (despre pendule) a face mișcări oscilatorii (lente) de o parte și de alta a poziției de echilibru; a oscila; (p.gener.) (despre alte obiecte) a face mișcări (lente) asemănătoare cu acelea ale pendulului; (despre ființe sau părți ale corpului lor) a se legăna, a se mișca alternativ într-o parte și alta.
(v.intranz.) (fig.) (despre oameni) a trece ușor de la o stare la alta; a fi instabil, nehotărât; a oscila.