percuta

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză percuter.

Pronunție

  • AFI: /per.ku'ta/


Verb


Conjugarea verbului
percuta
Infinitiv a percuta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
percutez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să percuteze
Participiu percutat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a izbi capsa unui cartuș, a unui focos etc. cu percutorul pentru a provoca aprinderea încărcăturii.
  2. (v.tranz.) a examina un bolnav prin percuție.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe