percuta
română
Etimologie
Din franceză percuter.
Pronunție
- AFI: /per.ku'ta/
Verb
| Conjugarea verbului percuta | |
| Infinitiv | a percuta |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
percutez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să percuteze |
| Participiu | percutat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a izbi capsa unui cartuș, a unui focos etc. cu percutorul pentru a provoca aprinderea încărcăturii.
- (v.tranz.) a examina un bolnav prin percuție.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online