cartuș

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză cartouche.

Pronunție

  • AFI: /kar'tuʃ/


Substantiv


Declinarea substantivului
cartuș
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cartuș cartușe
Articulat cartușul cartușele
Genitiv-Dativ cartușului cartușelor
Vocativ cartușule cartușelor
  1. tub metalic sau de carton prevăzut cu o capsă, cu material exploziv și cu proiectil sau cu alice, care servește ca muniție pentru armamentul portativ; patron.
  2. bucată cilindrică de exploziv folosită la producerea exploziilor în găurile de mină.
  3. ornament sculptat sau gravat (în formă de sul desfăcut parțial) pe care se scriu inscripții, monograme etc.
  4. textul încadrat pe o pagină (pe care se află și texte neîncadrate); ornament care încadrează un text tipărit.
  5. cutie paralelipipedică de carton care conține un anumit număr de pachete de țigări.


Traduceri

Anagrame

Referințe