picanterie

română

Din germană Pikanterie.

Declinarea substantivului picanterie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	picanterie	picanterii
Articulat	picanteria	picanteriile
Genitiv-Dativ	picanteriei	picanteriilor
Vocativ	picanterie	picanteriilor

calitatea de a fi picant.
(concr.; de obicei la pl.) mâncare picantă, aliment picant.
(fig.) (concr.; de obicei la pl.) glumă, anecdotă, vorbă (ușor) indecentă; aluzie (ușor) indecentă la adresa cuiva.