picanterie
română
Etimologie
Din germană Pikanterie.
Pronunție
- AFI: /pi.kan.te'ri.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului picanterie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | picanterie | picanterii |
| Articulat | picanteria | picanteriile |
| Genitiv-Dativ | picanteriei | picanteriilor |
| Vocativ | picanterie | picanteriilor |
- calitatea de a fi picant.
- (concr.; de obicei la pl.) mâncare picantă, aliment picant.
- (fig.) (concr.; de obicei la pl.) glumă, anecdotă, vorbă (ușor) indecentă; aluzie (ușor) indecentă la adresa cuiva.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online