Sari la conținut

picanterie

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din germană Pikanterie.

Pronunție

  • AFI: /pi.kan.te'ri.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
picanterie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ picanterie picanterii
Articulat picanteria picanteriile
Genitiv-Dativ picanteriei picanteriilor
Vocativ picanterie picanteriilor
  1. calitatea de a fi picant.
  2. (concr.; de obicei la pl.) mâncare picantă, aliment picant.
  3. (fig.) (concr.; de obicei la pl.) glumă, anecdotă, vorbă (ușor) indecentă; aluzie (ușor) indecentă la adresa cuiva.


Traduceri

Referințe