picheta

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză piqueter.

Pronunție

  • AFI: /pi.ke'ta/


Verb


Conjugarea verbului
picheta
Infinitiv a picheta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
pichetez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să picheteze
Participiu pichetat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a marca punctele unei alinieri, ale unei măsurători etc. prin picheți înfipți în pământ.
  2. a bate picheți în pământ (pentru a marca ceva).
  3. (v.tranz.) (clădiri administrative, instituții etc.) a avea în supraveghere o anumită perioadă de timp pentru a obține ceva (revendicări, decizii, demisionări etc.).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe