pietin

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză piétin.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
pietin
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pietin invariabil
Articulat pietinul invariabil
Genitiv-Dativ pietinului invariabil
Vocativ pietinule invariabil
  1. boală contagioasă la oi, care se manifestă prin răni dureroase la picioare, pricinuind distrugerea progresivă a unghiilor.
  2. boală a cerealelor, provocată de unele ciuperci, care duce la înnegrirea părții bazale a tulpinilor, la pălirea, îndoirea și căderea plantelor.


Traduceri

Anagrame

Referințe