piron

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din slavă (veche) pironŭ.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
piron
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ piron piroane
Articulat pironul piroanele
Dativ-Genitiv pironului piroanelor
Vocativ pironule piroanelor
  1. cui (de oțel) lung și gros, curbat (în unghi drept) la unul din capete și folosit la îmbinarea pieselor unei construcții de lemn, la fixarea unui obiect greu pe perete etc.; (p.gener.) cui mare.

Cuvinte derivate

Expresii

  • (fam.) A face (la) piroane (și cuie) = a clănțăni din dinți din cauza frigului; a dârdâi
  • (fam.) A tăia (la) piroane = a spune minciuni


Traduceri

Anagrame

Referințe





venețiană

(vèneto)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

piron m., pironi pl.

  1. furculiță