pironi

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din piron.

Pronunție

  • AFI: /pi.ro'ni/


Verb


Conjugarea verbului
pironi
Infinitiv a pironi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
pironesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să pironească
Participiu pironit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a bate, a prinde, a înțepeni, a fixa cu (sau în) piroane.
  2. (v.tranz.) a împiedica pe cineva sau ceva să se miște; a obligastea pe loc; a fixa, a imobiliza.
  3. (v.tranz.) a-și fixa, a-și îndrepta, a-și concentra ochii, privirea, atenția, gândul etc. într-o anumită direcție; a aținti.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe