plac

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a plăcea (derivat regresiv).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
plac
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ plac invariabil
Articulat placul invariabil
Genitiv-Dativ placului invariabil
Vocativ placule invariabil
  1. (azi mai ales în loc.adv.) plăcere.

Locuțiuni

  • (loc.adv.) Pe (sau după) plac (ori placul cuiva) = după voia, după gustul (cuiva).
  • După bunul plac (al cuiva) = după capriciul (cuiva).

Expresii

  • A fi la bunul plac al cuiva = a fi la discreția, la cheremul cuiva


Traduceri

Anagrame

Referințe