capriciu

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Variante

Etimologie

Din italiană capriccio. Confer franceză caprice.

Pronunție

  • AFI: /ka'pri.ʧju/


Substantiv


Declinarea substantivului
capriciu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ capriciu capricii
Articulat capriciul capriciile
Dativ-Genitiv capriciului capriciilor
Vocativ ' '
  1. dorință trecătoare, adesea extravagantă, manifestată cu încăpățânare; gust schimbător, neașteptat; toană, farafastâcuri, bâzdâc.
    N-a fost decât un capriciu.
  2. compoziție muzicală instrumentală fără formă precisă, cu caracter de improvizație, cu treceri neașteptate de la o stare emoțională la alta.
    Un capriciu spaniol.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Expresii

  • Capriciile modei = caracter schimbător al modei


Traduceri

Referințe