capriciu
Aspect
Variante
Etimologie
Din italiană capriccio. Confer franceză caprice.
Pronunție
- AFI: /ka'pri.ʧju/
Substantiv
Declinarea substantivului capriciu | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | capriciu | capricii |
Articulat | capriciul | capriciile |
Genitiv-Dativ | capriciului | capriciilor |
Vocativ | ' | ' |
- dorință trecătoare, adesea extravagantă, manifestată cu încăpățânare; gust schimbător, neașteptat; toană, farafastâcuri, bâzdâc.
- N-a fost decât un capriciu.
- compoziție muzicală instrumentală fără formă precisă, cu caracter de improvizație, cu treceri neașteptate de la o stare emoțională la alta.
- Un capriciu spaniol.
Sinonime
- 1: chef, fandoseală, fantezie, fason, fiță, grațiozități (pl.), maimuțăreală, moft, naz, poftă, prosteală, sclifoseală, toană, (pop. și fam.) pârțag, scălâmbăială, scălâmbăiere, scălâmbăitură, (pop.) fasoleală, hachiță, izmeneală, pandalie, (înv. și reg.) marghiolie, nacafa, pală, (reg.) marghioleală, năbădaie, toancă, zâmbâc, (Transilv.) pont, (Mold., prin Bucov. și Transilv.) sucă, (înv.) schimonosire, schimonositură, (grecism înv.) paraxenie, (fam.) bâzdâc, farafastâc, marafet, (fam. fig.) boală, dambla
- 2: (muz.) fantezie, (rar) ricercar
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Expresii
- Capriciile modei = caracter schimbător al modei
Traduceri
dorință trecătoare
|