plenipotențiar
Etimologie
Din franceză plénipotentiaire.
Pronunție
- AFI: /ple.ni.po.ten.ʦi'ar/
Substantiv
| Declinarea substantivului plenipotențiar | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | plenipotențiar | plenipotențiari |
| Articulat | plenipotențiarul | plenipotențiarii |
| Genitiv-Dativ | plenipotențiarului | plenipotențiarilor |
| Vocativ | plenipotențiarule | plenipotențiarilor |
- persoană care reprezintă în anumite împrejurări conducerea unui stat pe lângă guvernele altor țări și care are în această calitate puteri depline; plenipotent.
Traduceri
Traduceri
Adjectiv
| Declinarea adjectivului plenipotențiar | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | plenipotențiar | plenipotențiari |
| Feminin | plenipotențiară | plenipotențiare |
| Neutru | plenipotențiar | plenipotențiare |
- care reprezintă în anumite împrejurări conducerea unui stat pe lângă guvernele altor țări și care are în această calitate puteri depline; plenipotent.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online