pletoră

română

Etimologie

Din franceză pléthore.

Pronunție

• AFI: /'ple.to.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului pletoră
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pletoră	invariabil
Articulat	pletora	invariabil
Genitiv-Dativ	pletorei	invariabil
Vocativ	pletoră	invariabil

1. cantitate de sânge sau de lichide depășind valorile normale în întreg organismul sau numai în anumite părți ale lui; stare morbidă provocată de această supraîncărcare și care se manifestă prin roșeața pielii și a mucoaselor, palpitații, puls accelerat, respirație scurtă etc.
2. cantitate mare de obiecte sau de ființe (lipsite de valoare).

Cuvinte compuse

• pletoră semantică

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• aptelor

Referințe

• DEX '98 via DEX online