plutărie

română

Etimologie

Din plută + sufixul -ărie.

Pronunție

• AFI: /plu.tə'ri.e/

Substantiv

Declinarea substantivului plutărie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	plutărie	invariabil
Articulat	plutăria	invariabil
Genitiv-Dativ	plutăriei	invariabil
Vocativ	plutărie	invariabil

1. transportul pe apă al buștenilor (legați în plute); plutărit.
2. îndeletnicirea plutașului; plutărit, plutășie.
3. (rar) mulțime de plute.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• preluați
• prețălui

Referințe

• DEX '98 via DEX online