Sari la conținut

plutărie

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din plută + sufixul -ărie.

Pronunție

  • AFI: /plu.tə'ri.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
plutărie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ plutărie invariabil
Articulat plutăria invariabil
Genitiv-Dativ plutăriei invariabil
Vocativ plutărie invariabil
  1. transportul pe apă al buștenilor (legați în plute); plutărit.
  2. îndeletnicirea plutașului; plutărit, plutășie.
  3. (rar) mulțime de plute.


Traduceri

Anagrame

Referințe