plutărit
Etimologie
Din a plutări.
Pronunție
- AFI: /plu.tə'rit/
Substantiv
| Declinarea substantivului plutărit | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | plutărit | invariabil |
| Articulat | plutăritul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | plutăritului | invariabil |
| Vocativ | plutăritule | invariabil |
- transportul pe apă al buștenilor (legați în plute); plutărie.
- îndeletnicirea plutașului; plutărie.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online