pocăință
română
Etimologie
Din a (se) pocăi + sufixul -ință.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
Declinarea substantivului pocăință | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | pocăință | pocăințe |
Articulat | pocăința | pocăințele |
Genitiv-Dativ | pocăinței | pocăințelor |
Vocativ | pocăință | pocăințelor |
- (în practicile creștine) căință pentru păcatele săvârșite; (p.gener.) regret pentru o faptă rea, o greșeală etc.; pocăială.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online