pocăință

română

Din a (se) pocăi + sufixul -ință.

Declinarea substantivului pocăință
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pocăință	pocăințe
Articulat	pocăința	pocăințele
Genitiv-Dativ	pocăinței	pocăințelor
Vocativ	pocăință	pocăințelor

(în practicile creștine) căință pentru păcatele săvârșite; (p.gener.) regret pentru o faptă rea, o greșeală etc.; pocăială.