podeț

română

Etimologie

Din pod + sufixul -eț.

Pronunție

• AFI: /po'deʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului podeț
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	podeț	podețe
Articulat	podețul	podețele
Genitiv-Dativ	podețului	podețelor
Vocativ	podețule	podețelor

1. diminutiv al lui pod; poduleț, podișcă, poduț, podiș, podișor, podurel.
2. scândură, pod mic, rudimentar, așezat peste șanțul de la marginea drumului (pentru a permite accesul în curte); podișcă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online