pogonărit

română

Etimologie

Din pogon + sufixul -ărit.

Pronunție

• AFI: /po.go.nə'rit/

Substantiv

Declinarea substantivului pogonărit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pogonărit	pogonărituri
Articulat	pogonăritul	pogonăriturile
Genitiv-Dativ	pogonăritului	pogonăriturilor
Vocativ	pogonăritule	pogonăriturilor

1. impozit care se plătea în țările românești (sec. XVII - XVIII) în favoarea domniei, pentru fiecare pogon cultivat (mai ales cu viță de vie, cu tutun sau cu porumb).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online