polcovnic
română
Etimologie
Din ucraineană, rusă полковниk (polkovnic).
Pronunție
- AFI: /pol'kov.nik/
Substantiv
| Declinarea substantivului polcovnic | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | polcovnic | polcovnici |
| Articulat | polcovnicul | polcovnicii |
| Genitiv-Dativ | polcovnicului | polcovnicilor |
| Vocativ | polcovnicule | polcovnicilor |
- (înv.) comandant al unui polc; grad militar corespunzător colonelului.
- comandant al unei formații militare de pază a ordinii publice.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online