polen
Aspect
Vezi și : Polen, pólen |
Etimologie
Din franceză pollen < latină pollen („făină fină”). Confer germană Pollen.
Pronunție
- AFI: /po'len/
Substantiv
Declinarea substantivului polen | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | polen | polenuri |
Articulat | polenul | polenurile |
Genitiv-Dativ | polenului | polenurilor |
Vocativ | - | - |
- (bot.) pulbere, de obicei galbenă, constituită din grăuncioare microscopice produse de anterele staminelor.
- Polen de flori.
Sinonime
- (bot.) (înv. și reg.) pulbere
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Vezi și
Traduceri
pulbere (galbenă) produsă de staminele fanerogamelor
|
|
Referințe
(español)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
polen
(Türkçe)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
polen