polichet
Variante
Etimologie
Din latină polychaeta, franceză polychètes.
Pronunție
- AFI: /po.li'ket/
Substantiv
| Declinarea substantivului polichet | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | polichet | polichete |
| Articulat | polichetul | polichetele |
| Genitiv-Dativ | polichetului | polichetelor |
| Vocativ | polichetule | polichetelor |
- (la pl.) clasă de viermi inelați caracterizați prin parapode bine dezvoltate, prevăzute cu un număr mare de pori, și care se târăsc pe fundul apelor marine sau se afundă în mâl și nisip; (și la sg.) vierme inelat care face parte din această clasă.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online