policioară

română

Etimologie

Din poliță + sufixul -ioară.

Pronunție

• AFI: /po.li.ʧi'o̯a.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului policioară
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	policioară	policioare
Articulat	policioara	policioarele
Genitiv-Dativ	policioarei	policioarelor
Vocativ	policioară	policioarelor

1. diminutiv al lui poliță.
2. (reg.) partea de jos a jugului, pe care se sprijină gâtul boilor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online