polifonie

română

Etimologie

Din franceză polyphonie.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului polifonie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	polifonie	polifonii
Articulat	polifonia	polifoniile
Genitiv-Dativ	polifoniei	polifoniilor
Vocativ	polifonie	polifoniilor

1. artă și știință a suprapunerii coordonate a mai multor linii melodice care se află în relații armonice, fără ca în ansamblu ele să-și piardă individualitatea melodică; (p.restr.) contrapunct.

Cuvinte derivate

• polifonist
• polifonizare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online