polifonie
română
Etimologie
Din franceză polyphonie.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului polifonie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | polifonie | polifonii |
| Articulat | polifonia | polifoniile |
| Genitiv-Dativ | polifoniei | polifoniilor |
| Vocativ | polifonie | polifoniilor |
- artă și știință a suprapunerii coordonate a mai multor linii melodice care se află în relații armonice, fără ca în ansamblu ele să-și piardă individualitatea melodică; (p.restr.) contrapunct.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online