poseur

română

Din franceză poseur.

Declinarea substantivului poseur
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	poseur	poseuri
Articulat	poseurul	poseurii
Genitiv-Dativ	poseurului	poseurilor
Vocativ	poseurule	poseurilor

(franțuzism) persoană îngâmfată care pozează, studiindu-și în permanență atitudinile, gesturile etc. pentru a face impresie, pentru a epata sau pentru a se evidenția.

Declinarea adjectivului poseur
	Singular	Plural
Masculin	poseur	poseuri
Feminin	poseură	poseure
Neutru	poseur	poseure

(franțuzism) care pozează, studiindu-și în permanență atitudinile, gesturile etc. pentru a face impresie, pentru a epata sau pentru a se evidenția.