poteră

română

Variante

• potiră

Etimologie

Din bulgară потeра (potera), sârbocroată potera.

Pronunție

• AFI: /po'te.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului poteră
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	poteră	poteri
Articulat	potera	poterile
Genitiv-Dativ	poterii	poterilor
Vocativ	poteră	poterilor

1. ceată, grup de oameni (în special arnăuți) înarmați, care aveau misiunea de a urmări și de a prinde pe răufăcători și pe haiduci.

Cuvinte derivate

• poteraș

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• aptero
• operat
• poarte

Referințe

• DEX '98 via DEX online