prășitor

română

Etimologie

Din a prăși + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /prə.ʃi'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului prășitoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	prășitoare	prășitoare
Articulat	prășitoarea	prășitoarele
Genitiv-Dativ	prășitoarei	prășitoarelor
Vocativ	prășitoareo	prășitoarelor

1. unealtă sau mașină agricolă cu care se prășește.

Cuvinte derivate

• prășitoare

Traduceri

Traduceri

Adjectiv

Declinarea adjectivului prășitor
	Singular	Plural
Masculin	prășitor	prășitori
Feminin	prășitoare	prășitoare
Neutru	prășitor	prășitoare

1. cu care se prășește.
2. (despre plante) cultivat în rânduri distanțate, care permit prășitul.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului prășitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	prășitor	prășitori
Articulat	prășitorul	prășitorii
Genitiv-Dativ	prășitorului	prășitorilor
Vocativ	prășitorule	prășitorilor

1. persoană care prășește; muncitor angajat la prășit.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online