precipita

română

Din franceză précipiter < latină praecipitare.

Conjugarea verbului precipita
Infinitiv	a precipita
Indicativ prezent pers. 1 sg.	precipit
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să precipite
Participiu	precipitat
Conjugare	I

(v.tranz. și refl.) a face să se desfășoare sau a se desfășura într-un timp mai scurt sau într-un ritm mai rapid decât cel obișnuit sau decât cel așteptat; a (se) grăbi, a (se) zori.
(v.refl.) (despre oameni) a acționa (prea) în grabă (și în dezordine); a se agita; a se repezi.
(v.tranz.) a provoca (cu ajutorul unei reacții chimice) depunerea unei substanțe dizolvate într-un lichid.
(v.refl. intranz.) (despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) a se separa, a se depune sub formă de precipitat.