predestina

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză prédestiner < latină praedestinare.

Pronunție

  • AFI: /pre.des.ti'na/


Verb


Conjugarea verbului
predestina
Infinitiv a predestina
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
predestinez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să predestineze
Participiu predestinat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (despre divinitate, destin) a hotărî dinainte soarta cuiva; a sorti, a meni, a ursi.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe