ursi

Vezi și : urși

română

Etimologie

Din neogreacă ορισο (oríso) (viitorul lui οριζο (orízo)).

Pronunție

• AFI: /urˈsi/

Verb

Conjugarea verbului ursi
Infinitiv	a ursi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	ursesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să ursească
Participiu	ursit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) (în credințele și basmele populare) a hotărî dinainte soarta unei ființe sau a unui lucru; a meni, a predestina.
2. (v.tranz.) a face cuiva farmece, vrăji.

Cuvinte derivate

• preursi
• ursire
• ursit
• ursitor

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• suri

Referințe

• DEX '98 via DEX online