ursi

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din neogreacă ορισο (oríso) (viitorul lui οριζο (orízo)).

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
ursi
Infinitiv a ursi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
ursesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să ursească
Participiu ursit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (în credințele și basmele populare) a hotărî dinainte soarta unei ființe sau a unui lucru; a meni, a predestina.
  2. (v.tranz.) a face cuiva farmece, vrăji.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe