receptivitate
Etimologie
Din franceză réceptivité.
Pronunție
- AFI: /re.ʧep.ti.vi'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului receptivitate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | receptivitate | invariabil |
| Articulat | receptivitatea | invariabil |
| Genitiv-Dativ | receptivității | invariabil |
| Vocativ | receptivitate | invariabil |
- însușirea de a fi receptiv; predispoziție de a primi cu ușurință impresii sau influențe din afară.
- capacitatea unui substrat biologic de a suferi influența unui agent exterior.
- (med.) predispoziție a organismului de a contracta cu ușurință o boală (infecțioasă), ca urmare a scăderii mijloacelor sale de apărare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online