prepelicar
Etimologie
Din prepeliță + sufixul -ar. Confer sârbocroată prepelicar.
Pronunție
- AFI: /pre.pe.li'kar/
Substantiv
| Declinarea substantivului prepelicar | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | prepelicar | prepelicari |
| Articulat | prepelicarul | prepelicarii |
| Genitiv-Dativ | prepelicarului | prepelicarilor |
| Vocativ | prepelicarule | prepelicarilor |
- rasă de câini de vânătoare de talie mare, cu urechile lăsate în jos, folosită pentru vânatul mic; brac.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online