prepelicar

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din prepeliță + sufixul -ar. Confer sârbocroată prepelicar.

Pronunție

  • AFI: /pre.pe.li'kar/


Substantiv


Declinarea substantivului
prepelicar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ prepelicar prepelicari
Articulat prepelicarul prepelicarii
Genitiv-Dativ prepelicarului prepelicarilor
Vocativ prepelicarule prepelicarilor
  1. rasă de câini de vânătoare de talie mare, cu urechile lăsate în jos, folosită pentru vânatul mic; brac.


Traduceri

Referințe