preterițiune
română
Etimologie
Din franceză prétérition.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului preterițiune | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | preterițiune | preterițiuni |
| Articulat | preterițiunea | preterițiunile |
| Genitiv-Dativ | preterițiunii | preterițiunilor |
| Vocativ | preterițiune | preterițiunilor |
- figură retorică prin care autorul atrage atenția că nu vrea să aducă în discuție un anumit lucru, despre care totuși vorbește.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online