prigori

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din slavă (veche) prigorĕti.

Pronunție

  • AFI: /pri.go'ri/


Verb


Conjugarea verbului
(se) prigori
Infinitiv a (se) prigori
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) prigoresc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) prigorească
Participiu prigorit
Conjugare IV
  1. (v.refl.) (înv. și reg.) a se expune la dogoarea focului sau a soarelui; a se încălzi prea tare.
  2. (v.refl.) (fig.) a fi chinuit, torturat de ceva, a se frământa, a se perpeli.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe