priință

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a prii + sufixul -ință.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
priință
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ priință priințe
Articulat priința priințele
Dativ-Genitiv priinței priințelor
Vocativ priință priințelor
  1. (pop.) atitudine favorabilă; bunăvoință, simpatie, prietenie.
  2. folos, ajutor, serviciu.

Cuvinte derivate

Locuțiuni

  • (loc.adj.) De (sau cu) priință = folositor.

Expresii

  • A fi (cuiva) cu priință = a fi devotat, credincios (cuiva), a fi de partea cuiva


Traduceri

Anagrame

Referințe