priință

română

Etimologie

Din a prii + sufixul -ință.

Pronunție

• AFI: /priˈin.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului priință
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	priință	priințe
Articulat	priința	priințele
Genitiv-Dativ	priinței	priințelor
Vocativ	priință	priințelor

1. (pop.) atitudine favorabilă; bunăvoință, simpatie, prietenie.
2. folos, ajutor, serviciu.

Cuvinte derivate

• priincios

Locuțiuni

• (loc.adj.) De (sau cu) priință = folositor.

Expresii

• A fi (cuiva) cu priință = a fi devotat, credincios (cuiva), a fi de partea cuiva

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• părtini

Referințe

• DEX '98 via DEX online