prii

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din slavă (veche) prijati.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
prii
Infinitiv a prii
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
-
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să priască
Participiu priit
Conjugare IV
  1. (v.intranz. unipers.) (construit cu dativul) a-i fi cuiva prielnic, favorabil, a-i fi de folos, a-i cădea bine; a-i tihni; a faceprospere.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe