prinos
Etimologie
Din slavă (veche) prinosŭ.
Pronunție
- AFI: /pri'nos/
Substantiv
| Declinarea substantivului prinos | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | prinos | prinosuri |
| Articulat | prinosul | prinosurile |
| Genitiv-Dativ | prinosului | prinosurilor |
| Vocativ | prinosule | prinosurilor |
- (în antichitate) dar oferit divinității; (p.ext.) dar oferit unui stăpânitor.
- (fig.) omagiu adus cuiva în semn de devotament, de admirație, de recunoștință; contribuție adusă în slujba unei cauze.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online