devotament

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză dévouement (după devota).

Pronunție

  • AFI: /de.vo.ta'ment/


Substantiv


Declinarea substantivului
devotament
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ devotament invariabil
Articulat devotamentul invariabil
Genitiv-Dativ devotamentului invariabil
Vocativ devotamentule invariabil
  1. atașament sincer față de o persoană sau față de o cauză și hotărârea de a o servi în orice împrejurare și fără rezerve; abnegație.


Traduceri

Referințe