proașcă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a (îm)proșca.

Pronunție

  • AFI: /'pro̯aʃ.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
proașcă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ proașcă proaște
Articulat proașca proaștele
Genitiv-Dativ proaștei proaștelor
Vocativ proașcă proaștelor
  1. (pop.) cantitate de apă, de noroi etc. care țâșnește de undeva și împroașcă.

Expresii

  • A face (sau a da) proașca (sau proașcă) (în, între sau prin...) = a face prăpăd, a se năpusti, a da năvală, a da iama (în, între sau prin, printre...)


Traduceri

Referințe