prochimen

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din neogreacă προκιμενον (prokímenon).

Pronunție

  • AFI: /pro.ki'men/


Substantiv


Declinarea substantivului
prochimen
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ prochimen prochimene
Articulat prochimenul prochimenele
Genitiv-Dativ prochimenului prochimenelor
Vocativ prochimenule prochimenelor
  1. (bis.) nume dat versetelor din psalmi care se cântă înainte de a se citi un pasaj din Biblie sau înainte de o rugăciune sau de o cântare.

Expresii

  • (înv.) A veni la prochimen = a reveni la subiect, după o digresiune
  • A aduce (pe cineva) la prochimen = a îndrepta, a aduce (pe cineva) pe calea cea bună


Traduceri

Referințe