proclet
română
Etimologie
Din bulgară проклeт (proklet).
Pronunție
- AFI: /pro'klet/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului proclet | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | proclet | procleți |
| Feminin | procletă | proclete |
| Neutru | proclet | proclete |
- (înv.; adesea substantivat) care a fost excomunicat, anatemizat, blestemat; eretic; (p.ext.) păgân, necredincios.
- (reg.; adesea substantivat) ticălos, rău, păcătos, ipocrit.
- (reg.) grozav, strașnic, cumplit.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online