eretic

română

Etimologie

Din slavă (veche) eretikŭ.

Pronunție

• AFI: /e're.tik/

Substantiv

Declinarea substantivului eretic
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	eretic	eretici
Articulat	ereticul	ereticii
Genitiv-Dativ	ereticului	ereticilor
Vocativ	ereticule	ereticilor

1. (adesea adjectival) adept, susținător, propovăduitor al unei erezii.

Cuvinte derivate

• eretică

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• certei
• ceteri
• cetire
• creițe
• cretei
• erecți
• eteric
• cereți
• recite

Referințe

• DEX '98 via DEX online