eretic
Etimologie
Din franceză hérétique, latină haereticus < greacă antică αἱρετικός (hairetĭkós), poate prin slavă (veche) eretikŭ.
Pronunție
- AFI: /eˈre.tik/
Substantiv
| Declinarea substantivului eretic | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | eretic | eretici |
| Articulat | ereticul | ereticii |
| Genitiv-Dativ | ereticului | ereticilor |
| Vocativ | ereticule | ereticilor |
- (adesea adjectival) adept, susținător, propovăduitor al unei erezii.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online