eretic

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din slavă (veche) eretikŭ.

Pronunție

  • AFI: /e're.tik/


Substantiv


Declinarea substantivului
eretic
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ eretic eretici
Articulat ereticul ereticii
Genitiv-Dativ ereticului ereticilor
Vocativ ereticule ereticilor
  1. (adesea adjectival) adept, susținător, propovăduitor al unei erezii.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe