procurist

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din germană Prokurist.

Pronunție

  • AFI: /pro.ku'rist/


Substantiv


Declinarea substantivului
procurist
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ procurist procuriști
Articulat procuristul procuriștii
Genitiv-Dativ procuristului procuriștilor
Vocativ procuristule procuriștilor
  1. mandatar având de obicei împuterniciri pentru îndeplinirea actelor juridice în numele cuiva.


Traduceri

Referințe