prostime

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din prost + sufixul -ime.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
prostime
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ prostime invariabil
Articulat prostimea invariabil
Dativ-Genitiv prostimii invariabil
Vocativ prostime invariabil
  1. (înv.) oameni de rând; mulțime, norod, sărăcime, gloată.


Traduceri

Referințe