prostime

română

Etimologie

Din prost + sufixul -ime.

Pronunție

• AFI: /pros'ti.me/

Substantiv

Declinarea substantivului prostime
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	prostime	invariabil
Articulat	prostimea	invariabil
Genitiv-Dativ	prostimii	invariabil
Vocativ	prostime	invariabil

1. (înv.) oameni de rând; mulțime, norod, sărăcime, gloată.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online