prozelit

română

Etimologie

Din franceză prosélyte < latină proselytus.

Pronunție

• AFI: /pro.ze'lit/

Substantiv

Declinarea substantivului prozelit
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	prozelit	prozeliți
Articulat	prozelitul	prozeliții
Genitiv-Dativ	prozelitului	prozeliților
Vocativ	prozelitule	prozeliților

1. persoană convertită de curând la o credință, la o doctrină etc.; adept nou (și înflăcărat) al unei credințe, al unei doctrine etc.

Cuvinte derivate

• prozelită

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online