prozelită
română
Etimologie
Din prozelit.
Pronunție
- AFI: /pro.ze'li.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului prozelită | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | prozelită | prozelite |
| Articulat | prozelita | prozelitele |
| Genitiv-Dativ | prozelitei | prozelitelor |
| Vocativ | prozelito | prozelitelor |
- persoană convertită de curând la o credință, la o doctrină etc.; adeptă nouă (și înflăcărată) a unei credințe, a unei doctrine etc.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online