prăpastie
Etimologie
Din slavă (veche) propastĩ.
Pronunție
- AFI: /prə'pas.ti.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului prăpastie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | prăpastie | prăpăstii |
| Articulat | prăpastia | prăpastiile |
| Genitiv-Dativ | prăpastiei | prăpastiilor |
| Vocativ | prăpastie | prăpastiilor |
- povârniș înalt și abrupt, situat de obicei într-o regiune muntoasă; hău, abis, genune.
- (fig.) nenorocire, dezastru; primejdie mare.
- (înv. și pop.) noian de ape; adâncul apelor.
Cuvinte derivate
Expresii
- A duce (sau a împinge, a băga pe cineva) în prăpastie = a pricinui (cuiva) mari neajunsuri; a duce la pierzanie, la pieire, a distruge
- A fi (sau a se afla) pe (sau la) marginea prăpastiei = a se afla într-o situație extrem de critică
- A spune (sau a vorbi) prăpăstii = a) a spune lucruri care înspăimântă; b) a spune lucruri lipsite de rațiune, prostii, bazaconii
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online