psiholog

română

Etimologie

Din franceză psychologue.

Pronunție

• AFI: /psi.ho'log/

Substantiv

Declinarea substantivului psiholog
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	psiholog	psihologi
Articulat	psihologul	psihologii
Genitiv-Dativ	psihologului	psihologilor
Vocativ	psihologule	psihologilor

1. observator fin, dotat cu capacitatea de a sesiza și de a analiza viața sufletească a cuiva; cunoscător al sufletului omenesc.
2. persoană specializată în studiul psihologiei.

Cuvinte derivate

• psihologă

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online